Jean Pădureanu, omul care a marcat profund fotbalul românesc după Revoluție, va fi înmormânat pe 1 ianuarie 2017, la Bistrița, dar poveștile despre el și sistemul pe care l-a guvernat, celebra Cooperativă, rămân și merită spuse. Fostul președinte al Gloriei Bistrița, decedat la 80 de ani, în noaptea dintre 29 și 30 decembrie 2016, a făcut legea în campionatul românesc al anilor ”90 și începutul anilor 2000.
ProSport vă propune să citiți, mai jos, un episod pe cât de spectaculos, pe atât de sugestiv despre felul în care funcționa Cooperativa lui Jean Pădureanu, ce însemna aceasta în fotbalul românesc și cât de greu era să i te opui.
Totul a început într-o seară dinaintea etapei a 32-a a sezonului 1992-1993 din Divizia A. Vineri, 11 iunie 1993, UEFA anunța FRF că România a primit un loc în plus în ediția următoare a cupelor europene. Știrea, consemnată anodin de „Gazeta sporturilor” într-un chenar din josul paginii 4 a ziarului de luni, 14 iunie, deschidea un orizont neașteptat pentru echipe până atunci fără obiectiv. „În consecință, alături de Dinamo și Universitatea Craiova, și-a asigurat participarea și Rapidul (n.r. – ziaristul a uitat să amintească și Steaua, care devenise campioană cu două etape înainte de final). În cazul, însă, foarte posibil, în care echipa craioveană va câștiga Cupa României și, deci, va fi înscrisă în Cupa Cupelor, cea de-a treia formație românească ce va fi prezentă la toamnă în Cupa UEFA va fi aceea care se va clasa pe locul 5 în campionat. Așadar, șanse bune pentru Electroputere și Sportul Studențesc, chiar și pentru Gloria Bistrița și Inter Sibiu”, se încheia sec micul anunț.
Această știre avea să genereze unul din episoadele de pomină rămase în istoria fotbalului românesc și care, de unul singur, e suficient pentru a înțelege ce mașinărie infernală era Cooperativa lui Jean Pădureanu.
Situația dinaintea ultimei etape
Sâmbătă, 19 iunie 1993, fotbalul românesc a deschis ochii cu gândul la ultima necunoscută a sezonului care avea să se încheie în acea după-amiază, odată cu etapa a 34-a a Diviziei A: cine urma să termine pe locul 5, calificant în Cupa UEFA?
Protagoniștii
Sportul avea un punct în plus, dar urma să joace la Dinamo, ocupanta locului 2. Echipă foarte puternică, la care erau titulari Mihali, Adi Matei, Daniel Timofte, Dorinel Munteanu, Costel Pană și Demollari, Dinamo (condusă de Vasile Ianul) tocmai ratase titlul, dar rămânea o membră de vază a Cooperativei care se pusese deja în mișcare pentru Jean Pădureanu și Gloria Bistrița. „Tălpile” începuseră din vreme pentru Sportul, Florin Halagian convocându-i la selecționata Ligii pe cei mai buni trei titulari de la Sportul, Necula, Lucaci și Răduță. Așadar, „studenții” pregătiți de tânărul Ioan Andone n-aveau de ce să-și facă iluzii.
Inter Sibiu, care stătea cel mai prost dintre toate cele patru aspirante la locul 5, juca la Progresul un meci foarte important pentru gazde, care încercau să se salveze de la retrogradare. Șanse, așadar, care țineau mai degrabă de teorie, decât de practică.
Electroputere părea să aibă majoritatea atuurilor. Avea cea mai bună echipă dintre toate cele patru candidate (iată titularii din ultima etapă: Preduț – Dudan, Biță, M. Matei, Nanu – S. Zamfir, Ștefănică, Gabi Popescu, Luță – Adrian Ilie, Albeanu), era singura care juca acasă, întâlnea un adversar liniștit la mijlocul clasamentului. Pentru oltenii antrenați de Sorin Cârțu, datele problemei erau simple. Aveau nevoie de o victorie la un scor mai mare decât cel pe care urma să-l înregistreze Bistrița la Cluj, lucru care le era la îndemână cu Adi Ilie („Cobra” de la Valencia și de la naționala României de mai târziu), Gabi Popescu și Albeanu între titulari.
Gloria Bistrița avea însă asul din mânecă: juca în familie. În România acelor vremuri nici măcar nu puteai visa la DNA, procurori, anchete, iar federația și liga erau, la fel ca și acum, împăiate, fără reacție în fața valului de corupție care se ridica în fotbal. Erau anii de glorie ai Cooperativei care cuprindea 8-10 echipe și stabilea totul: cine ia titlul, cine merge în cupele europene, cine retrogradează.
Jean Pădureanu era creierul, eminența cenușie a acestei organizații, omul-orchestră care, din biroul lui cu pupitru de DJ de la Bistrița, dirija totul.
„U” Cluj era membră de vază al Cooperativei, fidelă Lordului de la Bistrița. Despre modul în care au abordat „Șepcile roșii” acest meci, doar atât: antrenorul principal Remus Vlad please în Germania, la un curs de specializare, iar din teren lipseau, sub diverse motive, 6 titulari.
Timpurile
În 1993, omenirea nu auzise încă de telefoane mobile și internet. La un fel de Skype se putea visa duminică după-amiază, pe TVR 1, când rula serialul Star Trek – Next generation. La facebook, sms-uri, site-uri actualizate în timp real și pariuri online nici măcar autorii de Science Fiction nu ajunseseră cu gândul.
La începutul anilor 1990, românii vedeau comunicații video și telefoane fără fir doar în serialul SF „Star Trek – Next Generation”
Unica modalitate de a comunica rapid era prin intermediul telefonului fix. Partidele de fotbal, care se jucau toate în aceeași zi și de la aceeași oră, se transmiteau alternativ, prin intermediul legăturii telefonice, la Radio România Actualități, în rubrica „Fotbal minut cu minut”. Un crainic din studioul de la București, asistat de mai mulți tehnicieni, coordona transmisiunea, dând legătura, pe rând, câteva minute, celor nouă comentatori prezenți pe stadioanele unde se desfășurau meciurile.
Modalitatea cea mai eficientă de a afla cât e scorul pe celelalte stadioane rămânea tranzistorul. Era aproape un ritual cu un farmec care azi poate părea desuet și chiar de neînțeles. Pe stadioanele unde numărul de spectatori rar cobora sub 5-6.000, cei care aveau aparate de radio portabile erau ușor de depistat: în jurul lor se formau grupuri dornice să afle cât mai repede „cât e scorul dincolo”. Exact ca lumina de Paște, vestea se răspândea apoi în cercuri concentrice din ce în ce mai mari, de la primul grup către întreaga tribună. Exista o tensiune a momentului. Urmăreai partida neștiind ce se întâmplă „dincolo”. Apoi, striga cineva „bomba”, nu știu unde e lovitură de teatru, conduce cutare în deplasare. Se crea vâlvă, începeau comentariile și calculele, cu clasamentul din ziar sau din programul de meci în față. Așa era viața pe stadion înainte de transmisiile TV și era online.
Conducerile cluburilor aveau, față de spectatorii de rând, un anumit avantaj, dar nu foarte mare: puteau afla cât e scorul ceva mai repede întrebându-l pe crainicul radio al partidei care, la rândul său, întreba în redacția de la București, unde coordonatorul transmisiunii întreba mai departe colegul prezent la meciul din celălalt oraș. Toată operațiunea dura minute bune, pentru că discuția se putea purta numai dacă moderatorul din studioul central nu era în direct.
Legătura cu stadioanele se ținea, la începutul anilor 1990, sunându-se la astfel de telefoane fixe
Evenimentele
Revenind la povestea noastră din 1993, pe scurt, lucrurile s-au derulat astfel: până prin minutul 60, totul s-a încadrat în parametri normali. Albeanu (36) înscrisese pentru Electroputere, care conducea cu 1-0. La Cluj, Gloria conducea cu 2-1, goluri Șandru (21), respectiv I. Lazăr (26), T. Rus (60). La acest scor, Gloria era pe locul 5, care ducea în Cupa UEFA.
Numai că, atunci când mai rămăsese o jumătate de oră din meciuri, s-a întâmplat ceva nemaivăzut: transmisiunea radio de la Craiova, de pe stadionul „Electroputere”, a „căzut”! Nu se mai pomenise așa ceva în fotbalul românesc, crainicul coordonator de la București și-a manifestat mai întâi nedumerirea, apoi indignarea când, încercând să sune pe un alt telefon fix de la stadion, ca să afle cât e scorul, a descoperit că nici acela nu mergea. Ei bine, cineva tăiase legăturile telefonice!
Dincolo, la Cluj, unde Jean Pădureanu urmărea meciul cu urechea la transmisiunea radio de la Craiova, s-a instalat rapid panica. Trebuia să se facă rapid ceva.
Cronica
Ce s-a întâmplat în ultima jumătate de oră, interval în care arena craioveanuă a fost ruptă de restul țării, vă lăsăm să deduceți din cronica partidei Electroputere – Poli Timișoara, apărută marți în „Gazeta sporturilor”, semnată de Mugur Popovici și intitulată „La capătul suportabilului – e o rușine ce s-a petrecut la Cluj”: „Finalul meciului de la Craiova s-a jucat sub semnul unui… alt final, anume acela al întâlnirii de la Cluj, de rezultatul căreai depindea răspunsul la o întrebare-cheie: cine va accede în Cupa UEFA, Electroputere sau Gloria Bistrița? Ei bine, în momentul când centralul Salomir a fluierat sfârșitul partidei din Bănie, la Cluj era «doar» 3-1 în favoarea bistrițenilor, mai rămăseseră de jucat câteva minute, iar echipa craioveană părea că a urcat pe locul 5. Numai că, după cele câteva minute amintite, la Cluj scorul a devenit 5-1 (!), iar îmbrățișările oltenilor s-au transformat într-o imensă stupoare colectivă! Miile de spectatori prezenți înlemniseră lângă tranzistoare, nevenindu-le, literalmente, să creadă că așa ceva a fost posibil. Au început să se audă din ce în ce mai multe voci revoltate: «Rușine, Cluj și Bistrița!», «Rușine fotbalului românesc», «Scrieți în ziar ce se întâmplă în această parodie de campionat»”.
Istoria a consemnat sec, la final, următoarele rezultate:
„U” Cluj – Gloria Bistrița 1-5 (1-1) Electroputere – Poli Timișoara 3-0 (1-0)
Mărturiile unor ziariști
Mugur Popovici, trimisul ziarului „Gazeta sporturilor” la acel meci de pomină de la Craiova, și-a amintit anevoie, pentru ProSport, de acel episod. Odată răscolit, trecutul dă însă efectiv buzna în mintea ziaristului. „Eu mă ocupam mai mult de alte sporturi, dar scriam și cronică de fotbal. Eram un tolerat de cei de la secția Fotbal a Gazetei. Unde n-aveau ei chef să meargă, mă trimiteau pe mine”, spune Popovici.
Componenții redacției din „Gazeta sporturilor” erau, în 1993, aceiași care până în 1989 lucraseră la „Sportul”. Iar vechii ziariști își păstraseră metehnele. „Cam toți din departamentul Fotbal erau favorabili Gloriei Bistrița. Jean Pădureanu avea foarte mulți prieteni… Păi, în 12 ani în care am mers la sute de meciuri, îți dai seama că n-am fost niciodată la Bistrița? Cu patru ani înainte, în toamna lui 1989, pe când Gloria era în Divizia B și lupta să promoveze, am fost la Timișoara, la un meci jucat de Poli nu mai știu cu cine. Dimineața am profitat de timpul liber ca să mă duc, de la 11.00, la un meci de Divizia B. Se juca UMT – Gloria Bistrița. A fost o hoție înfiorătoare. Scandalos. Pădureanu a intrat peste arbitri în vestiar… El nu mă cunoștea, nici eu nu știam cine e. Am trimis cronica la București cu tot ce s-a întâmplat. Cumva, nu știu cum, a apărut așa cum o scrisesem eu. Apoi, însă, nu am mai fost lăsat să fac nicio revenire, nimic, nu s-a mai suflat niciun cuvânt în ziar despre scandalul care fusese la UMT – Gloria…”, povestește Popovici.
Despre întreruperea liniilor telefonice la Craiova, acesta spune că a fost unică în cariera de ziarist de teren. „Niciodată, nicăieri, nu mi s-a mai întâmplat așa ceva și nici n-am mai auzit să fi pățit vreun coleg nici la Divizia A, nici la Divizia B, pentru că atunci se transmiteau în direct la radio și meciurile din liga secundă. A ieșit mare scandal, crainic era Dan Ștefănescu, el era mai pacifist de felul lui, îmi tot spunea «uite, ne-au lăsat ăștia pe întuneric, suntem izolați». Glumea, ce să facă… De fapt, am crezut mult timp, toți, că e o glumă, nu ne venea să credem că e posibil așa ceva, să se întrerupă legăturile telefonice. S-a speculat atunci că a fost ceva organizat de cineva, mai ales că imediat după partidă a revenit tonul la telefoane! Dar nu pot spune cu certitudine că așa a fost, nu s-a aflat niciodată nimic”.
Extraordinara întâmplare a „căderii” liniilor telefonice în ultima jumătate de oră a meciului de la Craiova a apărut în „Gazetă” în exact două rânduri consemnate de Dan Cărpinișan, trimisul publicației la Cluj, la blatul „U”-Gloria, abia în finalul cronicii apărute marți (la patru zile distanță de meci).
Atât cât a putut scrie, fără a avea și probe la îndemână, ziaristul și-a respectat însă meseria, sugerând destul de clar că la Cluj a fost un blat ordinar. „(…) Singurul argument în susținerea neregulii a fost mult prea modesta combativitate a unora dintre fotbaliștii clujeni dintre care componenții liniei defensive, cu excepția lui Dobrotă, s-au distins printr-o perfectă… nesincronizare a mișcărilor și plasamentului. (…) Bistrițenii și-au urmărit permanent interesul, punctând ori de câte ori au avut sau… li s-a oferit prilejul. (…) În sine, partida a fost echilibrată până prin minutul 60, după care oaspeții și-au impus legea (supramotivați, probabil, și de hilara întrerupere a legăturii radio de la Craiova)”, e consemnat în numărul „Gazetei” de marți, 22 iunie 1993.
Ziaristul a mai notat că scorul de 5-1 trebuia, de fapt, să fie chiar mult mai mare, dar în ultima jumătate de oră bistrițenii fie au ratat din 6 metri singuri cu portarul, fie au nimerit bara. Curat ghinion!
Șah cu șmecherii
Recapitulând, evenimentele s-au petrecut astfel: până în minutul 60, când au căzut liniile telefonice la Craiova, totul a decurs normal, cei de la Cluj știind ce au de făcut și câte goluri trebuie să marcheze pentru a se califica în Cupa UEFA. Pădureanu le-a dat ordin arbitrilor și observatorului ca repriza secundă să înceapă mai târziu, pentru ca meciul U Cluj – Gloria Bistrița să se termine după Electroputere Craiova – Poli Timișoara. La rândul lor cu urechea la radio, unde ascultau ce se întâmpla la Cluj, oltenii au sesizat după pauză că Gloria are astfel un avantaj de 5-6 minute în care poate înscrie cât are nevoie pentru a-i depăși. Așa că, în acel moment, coincidență!, au căzut liniile telefonice, iar stadionul Electroputere a fost izolat de restul țării.
Imediat, așa cum remarcă și Dan Cărpinișan în cronică, lucrurile au luat-o razna pe stadionul din Cluj. Gazdele au început să gafeze masiv mai ales în apărare, în timp ce bistrițenii, precipitați subit, s-au înghesuit să înscrie cât mai multe goluri. Numai întâmplarea și ghinionul au făcut ca meciul să se termine 5-1 și nu 7 sau 8-1.
Astfel de întâmplări cu echipe care nu mai erau în stare să joace fotbal la blaturi erau frecvente în perioada Cooperativei. Odată, la un meci Gloria Bistrița – FC Argeș, unde toată lumea știa că echipa lui Pădureanu trebuie să câștige, s-a întâmplat, din greșeală, ca oaspeții să egaleze și să facă 1-1 în minutul 90. Imediat, pe teren s-a instaurat panica. N-a fost timp de bucurie pentru argeșeni, toată lumea a fugit la centrul terenului și, imediat după ce au repus mingea, bistrițenii au înscris golul de 2-1 la primul atac. Antrenorul lor, Constantin Cârstea, s-a prăbușit epuizat de emoție pe bancă, în timp ce Florin Halagian, atunci antrenorul piteștenilor, își apostrofa furios fotbaliștii.
Epilog
Revenind la episodul din 1993, povestea s-a terminat așa cum era de așteptat: clubul Electroputere a amenințat că se retrage din campionat dacă federația nu ia măsuri împotriva blatului de la Cluj. Nu s-a întâmplat, evident, nimic: FRF s-a făcut că plouă, Bistrița a mers în Cupa UEFA, Electroputere nu s-a retras din campionat și a rămas în afara sistemului mafiot care sugruma fotbalul.
În sezonul următor, oltenii au fost călcați în picioare de Cooperativă și de arbitri, care încercau să scape Sportul – echipa protejată de Mircea Sandu – de la retrogradare.
În 1994, Electroputere s-a salvat la limită, pe propriile puteri, jucând împotriva unei coaliții formate din jumătate de campionat care – la fel ca și acum – trecea punctele de la o echipă la alta, în funcție de necesități.
În 1995, după ce Steaua l-a luat abuziv pe Adrian Ilie, Electroputere a retrogradat. Echipa unde debutaseră Adi Ilie, Dănciulescu, Nanu, Samir Zamfir și Albeanu avea să se desființeze ceva mai târziu. Se poate spune că momentul 1993 a fost o răscruce pentru acest club micuț, dar foarte prolific în producția de fotbaliști de valoare: în locul participării meritate în Cupa UEFA, a luat-o la vale, tocat de sistem. În final, răpus și de condițiile financiare tot mai grele, a sucombat.
Gloria Bistrița, cu Jean Pădureanu la cârmă, a mai făcut cărțile în fotbalul românesc încă un deceniu. În toamna lui 1993, calificată în premieră în Cupa UEFA, a fost eliminată din primul tur de slovenii de la NK Maribor Branik, 0-0 la Bistrița, 0-2 la Maribor. Echipa Gloriei Bistrița din tur probabil că acum s-ar fi bătut cu mari șanse la titlu în Liga 1: Tene – Zegrean, Cristea, Mironaș, Săsărman – T. Ivan (46 Cr. Alexandru), M. Dimitriu, Iftodi, Majearu (59 Ilie Lazăr) – Ilea, Fl. Stancu. Antrenor: Constantin Cârstea
Introdu cuvântul căutat și apasă ENTER